Lacrimi și Sfinți

Cu siguranță locul perfect pentru o cină în familie. Decorul și atenția pentru detalii se împletesc perfect cu savoarea bucatelor. ❤️

Măncare si poezie! Gusturi românești veritabile, asortate cu un vin de casă aromat ce te îmbie la a mai sta si povesti si mânca și tot povesti! Atmosferă plăcută a Centrului Vechi, loc minunat de petrecut împreuna cu cei dragi!

Servirea ireproșabilă atent și drăguț ospătarul. Mâncarea a fost mega delicioasă, așa ciorbă de pește și supă cremă de ciuperci extrem de rar am savurat. Pârjoalele de Doamne Ajută au fost excepționale. Vinul roşu și roze extraordinar de aromate și băubile. Recomand, recomand, recomand de trei ori recomand.

Este un loc unde cu siguranta voi reveni si voi mai scrie apoi. Am ajuns undeva in jurul orei 23:20, in conditiile in care scria pe usa de la intrare ca ultima comanda la bucatarie se ia la ora 23:30. Am dat comanda si in maxim 15 minute au venit toate felurile comandate: galuste cu prune, platoul ,, La cetate" si pastrav zglobiu. Dincolo de rapiditatea servirii, mancarea a fost fermecatoare. Am fost uimita de interior, erau foarte multe mese, se auzea in surdina muzica romaneasca populara. La un moment dat am vazut si o trupa care canta in fata unei mese, dar nu au ajuns si la masa noastra. Personal inca nu inteleg imbinarea dintre vechiul restaurat, lemnul si figurinele din Lego, insa atentia la detalii este cu siguranta prezenta si cumva locul spune singur o poveste. Am citit apoi si inteles si povestea de pe site-ul lor: ,,Amenajarea a fost făcută doar cu lemn recuperat. Orice bucată de lemn are cel puțin câteva zeci de ani. Ferestrele de la bucătărie vin dintr-o casă părăsită din comuna Perișorul judeţul Dolj, ușa de la bucătărie vine de la fostul dispensar din Cioroiași judeţul Dolj, ușa de intrare vine dintr-o casă din Sighișoara, grinzile dintr-un hambar vechi, dulapurile din zona Mureș (fiecare din altă casă), peste 50 de scaune adunate din toate zonele, podeaua recuperată din scândură de șură. Obiectele noi sunt și ele făcute din lemn vechi recuperat. Lego-ul pentru decorațiuni vine din Copenhaga Lego Store și au fost folosite aproximativ 16000 de piese. Toate vasele au fost create de diverși artiști din: Vâlcea, Harghita, Sighișoara, Mediaș." In concluzie, recomand cu caldura. PS: ne-au intrebat de ultima comanda la masa dupa ora 00:00, semn ca stiu sa se plieze( era destul de plin), ceea ce am apreciat.

Preparate și servire foarte bune! Recomand!

Impreuna cu niste rude aflate in vizita in Bucuresti am hotarit sa mergem sa mincam la "Lacrimi si afinti" fiindca auziseram de bine despre acest restaurant. Si nu ne-a dezamagit... decit foarte putin. Mincarea - de la fasolea batuta si jumarile de rață/gisca ( dupa ce am cerut sa fie incalzite si rumenite inca putin ) la friptura de porc, cea de curcan si la sarmale - a fost aproape toata delicioasa, primind laude de la toti cei trei meseni. De asemenea si vinul rosu a fost apreciat la rindul lui. Dezamagitoare au fost doar galustele cu prune - aluatul a fost prea dens si prea gros iar galustele au parut a fi tavalite prin pesmet, nu prin nuca. Si am fost un pic tristi deoarece ne-am dorit jumari prajite in untura dar din pacate acestea nu mai exista in meniu de multi ani.

Galusti cu prune, plum donuts, coca cruda la interior, pesmetul era destul de ud pe ele, inauntru erau nuste prune scoase din magiun ceva, nu erau rele, dar nici facute. Placinta cu branza-foarte buna! Serbetul: o lingura de serbet intr-un phar au apa la pret de miere. Scump, doar pt o prezentare interesanta. Vinul bun, servirea ok, scaune si bancute lipsite de confort, design rustic: lemn si capace pe pereti, simplu si dragut. Cantareti care incearca sa cante ceva, dar nu prea le iese. Nu este locul pe gustul meu, mai mult pt turistii straini.

Mancarea e mediocra, lipsa atentiei la detalii, lumina ca in bucatarie, muzica data incet, senzatie de loc parasit, lautari care mai mult deranjeaza decat sa creeze atmosfera.

Am fost recent pentru prima data la acest restaurant situat in Centrul Vechi, mai mult atras de renumele proprietarului sau. Am servit pranzul acolo. Am fost intampinati cu caldura de ospatar dar intr-un restaurant gol si cam rece. Meniul este unul interesant, cu descrieri "poetice" iar mancarea a fost buna, insa nu extraordinara. Ambientul insa este o incercare de traditional care a alunecat insa catre kitch. Iar baile sunt ceva horror, de evitat.

Portii mici, preturi imense, mancarea aleasa a fost foarte uleioasa. Timpul de astepare nu a fost mare, nici nu am fost la o ora aglimerata. Cadrul neimpresinant, minimalist traditional